Bancurile zilei

Gravida

O gravida la prima sarcina merge la ginecolog pentru control. Dupa control, incepe timid: "Stiti, sotul meu mi-a spus sa va intreb ceva..."
"Stiu, stiu" o bate ginecologul pe umar cu blandete. "Toti ma intreaba asta. Va puteti continua viata sexuala pana cand sarcina se apropie de termen."
"Nu, nu, nu era asta ", spune ea. "Sotul meu vrea sa stie daca mai am voie sa tund iarba."

Cearta conjugala

In timpul unei certe, sotia ii sparge sotului capul cu o scrumiera. Ia un bandaj si il panseaza, apoi il priveste tandru si spune: “Dragul de tine, ce te-ai face fara mine?"

Autoturismul lovit

Ce a spus tatal tau cand i-ai spus ca i-ai lovit masina?
"Sa omit injuraturile?"
"Sigur."
"Nimic."

Pe trecerea de pietoni

O bunicuta sta si asteapta la o trecere de pietoni.
Micutul John ajunge si el la trecere si bunicuta il roaga: “Johnnie, ajuta-ma sa trec strada.”
“Sigur”, spune Johnnie, “dar acum semaforul e rosu, trebuie sa asteptam culoarea verde.”
Bunicuta raspunde suparata “Pai la verde pot sa trec si singura.”

Si ma mai plangeam de Romanica…Sau poate tot acolo eram…

Credeam ca Romanica noastra e singura tara unde nesimtirea si tupeul sunt la rang inalt. Ei bine,  m-am inselat. Nu ar fi prima oara.

Intr-o zi mi-am zis ca ar fi timpul sa ma mai plimb putin, sa-mi imbogatesc vocabularul, sa vad daca apele si muntii din alte tari sunt mai altfel, daca oamenii merg tot pe jos (ca nu mai au bani de autobuz), sau, merg cu “nasul”.

Si am plecat in Italia…Totul super, numai locuri frumoase. Pana cand am intalnit oamenii: unii foarte amabili, altii prea amabili…se uitau la buzunare (sau poate erau tot romani, cine stie?).

Am parcat masina, parcare supraterana, cu bariera si aparat care iti emitea tichet, nu ca la noi (ca se chinuie astia sa faca o parcare asemanatoare in Bucuresti, dar nu sunt fonduri, ce sa-i faci?). Super oferta: 3 euro / ora.

La Dom, in Milano, porumbeii veneau langa tine. Nu aveai sa le dai nimic? Nicio problema, totul se rezolva. Iti dadeau unii niste graunte, hraneai porumbeii, dupa care cereau 2 Euro. Eee, trebuie sa sti sa faci afaceri, nu? 

Am vrut sa vizitam apoi magazinele, cand dam de Prada si Armani care isi etalau in vitrine produsele si preturile. Si, oau ce caldura ne mai luase. Asa ca am hotarat sa ne racorim putin cu o bere, un suc si sa mancam magnifica pizza italiana (Ca la noi mergea si un mititel la gratar, dar nu eram in Romania). Asa ca ne asezam la o terasa, ne uitam in meniu, preturi maricele, dar ce mai conta? Comandam, mancam pizza – am crezut ca o facuse macelarul din colt (bucatile de carne pareau taiate cu satarul, sau mai degraba cu toporul) - si cerem nota. Ei, si ce credeti? Avem surpriza sa vedem nota de plata incarcata cu 5 euro. Dupa ce ne-am trezit din ameteala (nu, nu eram in Romania unde ospatarul mai adauga ceva la consumatie, ca doar trebuie sa iasa suma rotunda), am vrut sa aflam de unde-i plusul.

- Tacamurile, ne lamureste o domnisoara grabita sa ia comanda si altor necunoscatori ca noi.

Ei, si uite asa, dupa vreo 5 ore de hoinareala prin Milano, ne-am intors la masina, dar ce surpriza ne astepta – 28 euro taxa de parcare. Pretul pe care-l vazusem la intrare nu se aplica si pentru week-end. Asadar, ne-am verificat buzunarele  (erau deja cam goale), am facut cheta si  am parasit Milano induiosati pana la lacrimi de frumusetile pe care le vazusem.